Astfel te văd...

Podoaba ca un nimb de sfântă
În jurul frunţii luminoase
Eu o aseamăn că mă-ncântă
Coroanei salciei pletoase.

Şi talia ta potrivită
Nici subţirică, nici înaltă
Zmicea mlădie de răchită
De adiere legănată.

Iar ademenitoarea gură
Micuţă şi surâzătoare
Petale roze de răsură
În ploaia razelor de soare.

Iar ochii tăi adânci ca marea
Şi cu priviri pătrunzătoare
În irişii lor au culoarea
Unor petale de cicoare.

În zăvoi eşti acreolă
Care feeric luminează
Iar pe câmpie o corolă
De floare care luminează.

Astfel te văd dragostea, dorul
Când te privesc pe dinafară
Iar când privesc interiorul
Iubita mea eşti o comoară.

Şi totuşi mă-ncearcă regretul
Că n-am descoperit secretul
Ca să-ţi desăvârşesc portretul
Cum meriţi şi ar vrea poetul.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!