Atâta cât am fost copii
Atâta cât am fost copii
Nu m-am gândit cum o s-arăți
Nici n-am visat cum o să fii
Și nici n-am bănuit ce poți.
Însă acum pe ne-așteptate
Noi ne-am trezit că am crescut
Și pot pretinde pe dreptate
Că-n totul azi te-am cunoscut.
În ceea ce privește fizic
Ești adorabilă statuie
Iar sufletește, pot să zic
Alta să te întreacă nu e.
Romantică, idealistă,
Sensibilă, inteligentă
Volubilă și optimistă
Iar pe deasupra și... poetă.
Să-ți fiu un înger protector
Și unei muze de-ajutor
O viață voi sta de strajă
Privindu-te plin de vrajă.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.