Fascinaţie

A fost un vălmăşag de bal
Cu sunete melodioase
De violină şi ţimbal
Când toate mi-au părut frumoase.

Eram atât de tulburată
De-aceea veselie plină
Şi-mi părea că fiinţa-mi toată
Plutea ca pe o apă lină.

Atunci te-am cunoscut pe tine
Zărindu-te mi-a fost chiar teamă
Un zeu care privea spre mine
Stând nemişcat, dar totuşi cheamă.

Şi m-am apropiat sedusă
De ochii tăi, de gura ta
De parcă aş fi fost adusă
De-un nor ce tainic mă purta.

Eu nu făceam deosebire
Dintre un frate şi-un străin,
Dar seara-aceea din iubire
Făcu icoană să mă-nchin!

De atunci eşti pentru mine
Inimă, suflet şi viaţă
Luceafăr nopţilor senine
Şi zvon de clară dimineaţă.

Iar pentru ca lumea să ştie
Aş vrea iubitul meu să plâng
Şi chiar mai mult de-o veşnicie
Cu drag la pieptu-mi să te strâng.

Şi nu vei scri o epopee
Să spui din sufletu-ţi curat
Că draga ta, deşi femeie
Iubeşte cu adevărat.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!