Admirație
Apărându-mi înainte
Am rămas în nemișcare
Și vorbind fără cuvinte
De uimire și-ncântare...
Frumoasă fată!... Ca o zână
Din pădurea fermecată
Și astfel aș vrea să rămână
În inima mea ferecată.
Frumoasă în orice privință
Înfățișarea toată, chipu-i
Încât îmi e peste putință
O mai frumoasă să-mi închipui.
Și ce frunte,... colț de boltă
Ce gură,... floare involtă
Și ce păr,... raze de lună
Și ce toate împreună!...
Și ce ochi adânci ca marea
Ce sprâncene,... arc ca zarea
Și ce gene răsfirate
Și de lacrimi picurate!...
Și ce bust,... perfecțiune
Și ce brațe,... o minune
Și ce subțire mijloc
Și ce toate la un loc!...
Astfel te-am văzut, cum ești
Potrivită la statură
Și frumoasă ca-n povești
În întreaga ta făptură.
La altceva nu gândesc
Și n-am de ce să privesc
Nici la Lună, nici la stele
Când... toate sunt ale mele.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
22 aprilie 1913 - s-a născut Gheorghe Ionescu în satul Sălcii, comuna Goești, în Țara RomâneascăNu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.