Apus de soare
Departe de tot ce-i omenesc
Uitând de tot ce-i pământesc
În extaz stau pironit
Privind un tainic asfințit.
Ca-ntreaga zare-n lung și-n lat
Nu-i alt tablou mai minunat...
De-un deal cu creștet auriu
Se lasă soarele umbrit
Ploaia de raze în zăvoi
Niște culori și forme noi
De adierile-mpietrite
Stau umbrele încremenite.
Un drum de-argint e apa-n maluri
Și dâmburile-s valuri-valuri...
Apoi începând din vale
Culori din ce în ce mai pale
De albăstrele, rugi și fragi
În contururi cât mai vagi
Redau neasemuit
Forme greu de-nchipuit...
Atât de pe nesimțit
Amurg e tainicu-asfințit
A cărui umbră se întinde
Totul în juru-ne cuprinde...
Întregul orizont himeric
E mistuit de întuneric
Și-n locul soarelui apus
Pe-oglinda mărilor de sus
Răsar nuferi tremurători
Și corali strălucitori...
De frumuseți înseninat
Sufletul s-a minunat...
Inima însă mă doare
Că totuși e... Apus de soare.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
22 aprilie 1913 - s-a născut Gheorghe Ionescu în satul Sălcii, comuna Goești, în Țara RomâneascăNu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre văi
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuferi
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre culori