Sonet
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuţ Popa
Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de
George Bacovia este disponibilă pentru
comandă online cu preţ redus, la doar
-19.17- 10.99 lei.
| I.o.n.u.ţ Popa [din public] a spus pe 13 septembrie 2009: |
| Mi se pare interesantă o chestie cu privire la sonetul lui Bacovia. În cartea ieşită la editura "Cartier", din colecţia Poesis, textul de aici apare cu o evidentă problemă de metrică în versul 2, şi anume adjectivul "roşii", care, în mod normal, nu ar fi avut ce căuta în sonet, singura excepţie făcând-o însăşi voia Poetului, însă ar fi fost o neatenţie demnă de condeiul unui începător pe care Bacovia n-ar fi avut cum s-o comită nici într-o sută de ani de-atunci, pe când în "Antologia poeziei simboliste româneşti", publicată prin anii '70 (cred), adjectivul cu pricina lipseşte, ceea ce ar putea să înseamne că eroarea le aparţine celor de la "Cartier". Deci, corect ar fi: "Prin ceaţă - obosite, fără zare -". |
