Timpul
nu doare
de aceea trecând
rănile sale
sunt doar amintiri
atâta doar
că ia cu el
și duce departe
doar el știe unde
cea mai importantă parte
a vieții noastre
poate cândva
nu se știe când
ne vom reîntâlni
cu tot ce-am făcut
am zis am urât
iubind trecând
uitând așteptând
să fie oare
în ziua aceia
o altă înviere?
sub care cer
spre care mântuire
se îndreaptă el visul?
toate acestea
sunt doar închipuiri
așa să știi
tu cel care treci
neștiut
însingurat călător
prin ploaia rece
a propiilor tale închipuiri
poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre ploaie, poezii despre mântuire sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.