Poem ingenuu - II -
Cum apari așa din senin
din lună verde și piatră seacă
din te miri ce
apă fără de nume revărsându-te
peste maluri uscate,
slalom făcând printre arborii desfrunziți,
printre veșminte uzate de sfinți,
printre chipuri cuprinse de ger
încât nu mai știu ce să zic,
ce să mai sper!
Cum îmi adormi gândurile
cum îmi trezești cuvintele
lăsându-mă pradă rostirii
când semnele se risipesc
prin aerul dintre anotimpuri!
Cum îmi depopulezi ochiul
sădind ierburi de leac
- leacuri amare
contopindu-te apoi
cu apa de mare
stea, plămădind luminișul retinei.
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Pascal Vlad. [Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.