Elevatorul

Este cutiuţa mică,
Ce-apăsând pe un buton,
Ne coboară, ne ridică
Între cer şi babilon,

Posedând, amestecate
Vertical în drumul ei,
Iz de crătiţi afumate
Şi parfumuri de doi lei,

Este zona de intrigă,
Doar trecându-i printre uşi,
Cănd mizeria obligă
Să se umble cu mănuşi,

Este cerul unde Luna,
Soarele, n-au luminat,
Dar sunt înjurate, numa',
Când e becu-"mprumutat",

E momentu,-ntre etaje,
Când duşmanii fac popas,
Şi sunt, fără de tapaje,
Obligaţi să-şi sufle-n nas,

Iar cucoanele făloase,
Cum a zis şi-Aristotel (!)
Vor s-ajungă mai frumoase
Regulându-se niţel.....

Este un măgar ce cară,
Făr' să uite în cruciş
La vreun domn sau pierde vară
Ce nu i-a lăsat bacşiş,

Cară-n deal, cară la vale
Bătrâneşte,-aşa la trap,
Scârţâind, lovit de şale
Dar nu ia măcar un hap....

Nici nu ştie ce-i hodina,
Zi si noapte-mpovărat,
Când nu s-a plătit lumina
Mai răsuflă uşurat,

Cărămizi, televizoare,
Câte-un frigider frumos,
Nu mai zic de pensionare
Ce se freacă-n sus şi-n jos,

Câte o sufragerie,
Veche, noua, cu gândaci,
Că-i divorţ, că-i cununie,
Liftul e băgat în draci,

Şi-i atâta nepăsare,
Nimenea, dacă se strică,
Grija liftului n-o are,
Ocupaţi de politică,

Să-l mai ungă, peticească,
Să-l mai gâdile uşor,
Mult mai simplu-i să găsească
Ţapu' ăla din popor,

Că-n momentul când se strică
Se dezlănţuie infernul,
Sar cu toţii, urlă, ţipă:
Trebuie schimbat... guvernul!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!