Voi nu știți nimic, știu numai eu! (poezie protest)
brutal mi-a fost lovită fața gândirii
luată la pumni iar ochii ei au ajuns
găvane și gropi de neștiință
o sârmă dendridă îmi străpunge
neobrazul, și-mi impută
băi nimicule! Vezi că nu ai dat bani
nu ai dat tainul, auzi, că-ți mai sparg
odată fața!
sunt vezi băiat bun
mai marii creației mele s-au adunat
ședința plenară la vârf de politic
nu s-a terminat încă
parvenirea în averi s-a supărat
și-atunci am încercat fără pudoare
să dau la o parte incitat firul subțire
al femeii și să pătrund în întuneric
cât mai barbar
să urlu că sunt acolo
mamăăă... ce s-a umezit
hei... voi anteprecedenții mei
nu știți nimic!
am ajuns, uhh.. ahh... și voi nu știți să cântați
cuvinte de stradă, de maidan, de real
vă acuz că nu vedeți gunoiul
din jurul vostru
...
la fereastra blocului stalinist, stau eu
și chiloții șiret al iubitei mele
simt mirosul că-mi mângâie fața
o țigară de iarbă scăpată din pătratul
unui wc
îmi amețește mintea și încep să strig
voi nu stiți nimic, știu numai eu!
poezie de Viorel Muha (iulie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre supărare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre proteste
- poezii despre politică
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.