"Plânge pentru că nu o cred când minte" (Saint-Exupery)
minciuna ce-ți frământă coapse rodii
îmi face pleoapa stângă să se zbată
așa cum lacom izbucnesc
din zodii
dorințele în fiecare fată
eu
nu te cred că-mi netezești lumina
și vei sădi din cruda ei mireasmă
ofrandele care trezesc grădina
și duhul merilor în rod
fantasmă
cobori în vlaga viselor carnale
ademenind odihna
și adună
suav ținutul farmecelor pale
ce le primesc din floarea ta cea brună
în ea
aștept nectarul
lui socrate
zadarnicul răgaz cerșit pe trepte
și unde sper c-am să găsesc granate
cu gustul drept al spațiilor drepte
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre plâns
- poezii despre odihnă
- poezii despre minciună
- poezii despre mere
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
- poezii despre cerșetorie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.