Dezmierdarea gonitelor iubiri

când dorm
adeseori
te simt la mine-n suflet
şi-ţi sorb prelung
suflarea
care mă-nfioară
ascult cum noaptea-ţi cântă
pe dulci ferigi baroce
ca nişte strune moi şi ude de vioară

lacerte din smaralde
alunecă sub pleoape
prin sihlele lactee
şi stelele de prund
le prind uşor cu gândul
mai greu le prind cu şoapta
în iarba ce luceşte pe somnul meu secund

visam că-n visu-ţi tandru
lăuntrica lumină
ostatice dorinţe pe buze-mi dezlega
iar nechemata toamnă
cu miezuri de savoare
în galbene inele de frunze
fumega

cu mâna despletită mă mângâie pe frunte
ca să îmi treacă teama de noile rostiri

ce caldă-ţi este pielea

şi ce albaştri ochii

ce simplă-i dezmierdarea
gonitelor iubiri

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!