De profundis
Aerul vibra in jurul tau
tu il atingeai cu privirea,
curband timpul,
si doar atunci
aerul capata reflexe sonore.
Sclipirea din ochi
iti aluneca pe genele intoarse.
Te ricosai spre inauntrul tau,
spre tine insuti,
chircindu-te, parca.
Deveneai insasi curba,
care mai tine in acel echilibru instabil
iubirea in sine,
floare fara petale.
La un moment dat,
aerul s-a strans,
devenind nor plumburiu,
invaluind gandul tau inchistat,
in taceri alunecande spre frunze tomnatice.
Nu mai puteam sa tin clipa in loc,
imi aluneca printre degete, in rugaciune.
Pe orizontul privirii,
orizontul marin
incrusta corali si scoici,
pregatind, parca,
redesteptarea vechiului fior,
pregatind renasterea.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marieta Măglaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- citate de Marieta Măglaș despre timp
- poezii despre iubire
- citate de Marieta Măglaș despre iubire
- poezii despre frunze
- citate de Marieta Măglaș despre frunze
- poezii despre flori
- citate de Marieta Măglaș despre flori
- poezii despre degete
- poezii despre aer
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.