O fericire calmă și în același timp și violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la ea o fericire cerească, la o stare de Har. La început starea se susținea numai din priviri. Apoi am început sa ne atingem mâinile, fără a ne despărți totuși, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de Dia
Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.