Ondină

închide ochii
nu lăsa să intre nici un străin
sau voci necunoscute
în magicul contur
iar dacă-am spus
că-mi duc prin răzvrătirile tăcute
o brumă înnodată peste trup
de maci ucişi
pe mine să mă ierţi
iar sărbătoarea s-o opreşti
să nu mă cerţi
când în legende şi poveşti
atâtea margini am atins
atâtea căi şi-n apa lină
atâţia sori am necuprins
şi te-am cuprins
mirifică ondină
mă vei iubi?

o dimineaţă vulnerabilă-n fereastră
privea la noi
lumina alb-albastră ne despica
să ştii
că rătăcit în volburi de eter
nu m-am înstrăinat de tot
doar efemer şi de iubire jinduind
am ancorat în port
sunt galion al vârstelor târzii
şi care cumpăneşte când coboară
pe răsuflarea albiei pustii
nisipul
dacă vei veni
sau steaua care te-nfăşoară
mirifică ondină
mă vei iubi?

poezie de Florin I. Cernat din revista "Dominus" (martie 2005)
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!