Cititorului meu
De vei găsi în cartea aceasta, câteodată,
O latinească șchioapă sau poate prea-ncurcată,
De vină-i caligraful: le-a înșirat grăbit,
Și stihurile mele, în pripă, le-a stâlcit.
Să-mi pui în seamă mie, greșeala lui, nu-i drept.
Cum, tot eu sunt de vină? Credeam că ești deștept.
- Dar versurile tale sunt proaste! îmi vei spune.
E-adevărat, așa e cum zici. Fă tu mai bune.
poligramă de Marțial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
| Gheorghe Culicovschi [din public] a spus pe 28 mai 2009: |
Nota traducătorului precizează o scuză pe care actualii autori n-o mai pot folosi, de regulă, întrucât s-a inventat erata.
Pe vremea lui Marțial caligrafii (copiștii), plătiți după numărul rândurilor scrise, nu-și corectau greșelile, ca să nu strice înfățișarea cărții, căreia o ștersătură i-ar fi scăzut din preț.
Marțial abordează o temă actuală și azi, cea a criticii literare care, uneori, se face de cei de rea credință și totodată lipsiți de talent, înșiruind presupuneri sau afirmații care nu ajută cu nimic autorul să-și îmbunătățească opera.
Gheorghe Culicovschi |
| George Budoi [din public] a spus pe 30 mai 2009: |
Super și epigrama și comentariul!
Felicitări, d-le Culicovschi! |