Monologul focului
Nu mă atinge
nu am respect pentru lucrurile inflamabile
pentru mine zdreanţa săracului
e totuna cu pânza nepreţuitelor tablouri
Îmi fac datoria
ştiu că vopseaua de ulei arde bine
iar emailul ligheanului se topeşte şi curge
am mulţi adepţi
care mă pot arunca peste ocean
spre a lovi ţinta
Ei mă cred argumentul lor
la licitaţia ideilor
Dar cine se înhăitează cu mine
să afle că nu ştiu să aleg
şi tot ce arde este proprietatea mea
Sunt neam de calamitate
şi astfel Dumnezeu nu am deasupra
Eu sunt focul
Trăiesc într-o provincie mică - Pământul
iar cuibul meu
în miezul globului e bine ascuns.
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
| Simona [din public] a spus pe 19 iulie 2009: |
| Bravo! Poezie deosebit de frumoasă. Din păcate, site-ul Citatepedia are puţine poezii din lirica poloneză. Scriitorii polonezi sunt foarte talentaţi în comparaţie cu actualii scriitori români. |
| Luckyana [din public] a spus pe 12 ianuarie 2011: |
"Nu esti acelasi niciodata...
Nici cand despici copacii-n doua, nici cand patrunzi din casa-n casa, amenintandu-ne avutul, si nici cand-stransi in jurul vetrei-ne dai prilej si noua sa stam de vorba cu bunicii, cu mortii scumpi si cu trecutul...
Si totusi tu esti deopotriva si cobea noastra, si norocul.
Si oricarea-ar fi vointa Celui de Sus, te binecuvantam, desi din darurile vechii mitologii tu singur-Focul- nu ne-ai fost dat de bunavoie si-a trebuit sa te furam..." {Minulescu-Strofe pentru foc 1930} |
| Madame [din public] a spus pe 12 ianuarie 2011: |
Versuri din Minulescu. Foarte frumoase.
Totusi, nu inteleg legatura cu lirica poloneza... |