Din nou singur

soare cu dinţi la intersecţia din Doamna Ghica.
ne-a îngheţat la toţi pielicica.
trotuarul curat scânteiază ca mica.

trec pe lingă farmacie, cofetărie şi loto-prono.
viaţa mea e pe stereo sau pe mono?
fredonez în gând din lenon şi yoko ono.

oh, soare, în tehnometalul din colţ
reverşi miliardul tău ieftin de volţi,
oh, soare, soare galben printre nori dezinvolţi!

din nou singur
din nou visând la...
am acum o femeie şi voi avea un copil
şi din nou singur.
voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunţişuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
şi voi încărunţi
şi nu voi înţelege mai mult ca acum.
nu sunt diferit de alţii, cum am crezut.
m-am înşelat.
vor trece anii, corpul se va uza, vor apărea boli
şi oricât de fericit voi fi fost va veni un moment
când voi spune: adio.

adio tinereţe, adio viaţă, adio imagine, gust, miros, adio spaţiu
adio structuri, energii, adio timp
şosele şi magazine
adio dragoste
adio cristina
şi visul va fi gata.
din nou singur, gândindu-mă la...

oh, soare, la Fortuna au cartoane cu ouă
abia se târăşte 109
şi mi-au îngheţat în mânuşi lăbuţele amândouă.

trec fermecat prin gangul bălai.
viaţa mi-o amplific prin staţia de tramvai
şi-o aud în blocurile de sub sky.

părul mi-e rece ca apa-ngheţată
un balkanar trece ca o săgeată
are ţurţuri cafenii sub motor, sub prelată...

mă văd în uşa de sticlă a farmaciei 111:
sunt zgribulit, neras, cu faţă suptă.
sunt din nou singur.
(unde e ea?)
la fiecare bifurcaţie am ales.
m-am angajat pe o stradă neagră.
de-acum nu mai am ce alege.
e drumul final.
am vrut să fiu un om bun şi în parte am reuşit
dar nu mi-a ieşit să fiu un om înţelept
şi nu am priceput mare lucru.
am văzut un film cu o locomotivă apropiindu-se
şi locomotiva a năvălit în sală.
mi-a fost teamă că voi ajunge adolescent
şi am avut oroare de maturitate.
acum mă plimb şi visez...
de-acuma totul e hotărât.
e drumul final.

cabine de telefon sunt trei şi albastre.
alături ţiganca vinde zambile albastre.
la electrice în vitrină sunt albaluxuri albastre.

şi iar acasă. nu am scrisori.
liftul mă suie la 8, lângă nori.
am cumpărat numai napolitane şi flori.

ce linişte e în apartament.
şi sunt dungi groase de soare pe bibliotecă, pe pick-up...
îmi fac un ness într-o ceşcuţă de Iena.
sunt singur.
mi-e somn.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Votează! | Copiază!