Exerciții de respirație
Munții sudului sub streașina înghețată a cerului
flori purpurii sub prima zăpadă
în grădina din față
deasupra ferestrei sub streașina de șiță de fag
au crescut dintr-o dată stalactite verzui
sub lumina înghețată de început de lume
răsuflare de mag
al văilor și crestelor călător hai-hui
și-al iernei ce-a venit visător pribeag
În dreapta mea tu dormi cu fața ascunsă
în umbra rămasă neatinsă
în ungherul mansardei
încovrigată ghem ca o birmaneză
de răcoarea brusc coborâtă
peste noaptea de jad
astfel încât rotunjimile-ți stau afară din pătură
încă n-am făcut focul ca să nu te trezești singură
de pocniturile lemnului uscat
de mesteacăn și brad
Între pulpe buzele ușor bombate
și perfect bărbierite
stau tăiate-n două
ca o uriașă boabă de cafea
netedă și brună
ascunzând o răsuflare nouă
de boboc abea desfăcut
într-o floare de prună
Întâi te voi trezi
întorcându-mă de la fereastră
voi pune gura și-ți voi deschide floarea
cu răsuflarea-mi de mag fără prihană
abea apoi voi face focul în soba de teracotă
și până se va încălzi în cabană
în munții cu magi călători și-nfrigurate iele
te voi încălzi eu sub pilotă
într-o cruntă respirație piele la piele
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre somn
- poezii despre perfecțiune
1 domnisoara [din public] a spus pe 16 ianuarie 2010: |
Wow... o poezie stimulent! |