Bucătăria dragostei

Văzută de sus gura ta are culoarea
siropului crud de vişine
mai ales când gemete dulci o deschide
iar limba şerpească întinde pe buze
licoarea putred de dulce
de parcă-ar fi salivă stoarsă din stafide

Sub ochii-mi injectaţi de mireasma grea
de dragoste îndelungă
umerii tăi sunt carne catifelată şi fierbinte
zvâcnind în palmele-mi de piatră
ca respiraţia ta la respiraţia mea să ajungă

Sânii-ţi de nea cu vinişoare ca cicoarea
rotunzi ca irişi dilataţi de somnul fără vise
cresc ritmic în crunta-mi lovire
ispitindu-mi vigoarea
şi-nflorind ca în noapte miresme încinse
de-argintate narcise

Sub ocheada-mi fulgerătoare mijlocul tău
subţire şi-ndoit ca un ţipar deşirat
stă rostuit
în echilibru fragil pe stejarul masiv al mesei
de-ale bucătăriei bunătăţi afumat
de palme şi coapse îndelung lustruit

Sub privirea-mi dureros de verticală
şi meşteşugul de casap învăţat
bucile şi coapsele tale cresc din mine
şi stau cu genunchii agăţaţi de aerul piperat
înlănţuiţi de pieptu-mi ca aripi
de zbor retezate
îndemnându-mi bărbăţia să-nvrednicească
favoarea de-a te-ncepe
când nici nu mai gândeam c-ar fi să fie
când nici nu mai visam la dulcea-mpietate

Sub privirea-mi lăsată pe spate
ca a unui organist în al artei fugii final extaz
floarea ta de chiparos
e-nfundată când pe-apucate
cu petalele răsfrânte pe dos
când chibzuit şi alene
de mădularul viteaz
ca şi când ar fi aproape-ndestulat
în de sine putere
şi ca secera lunii curbat
mai roşu ca mărul ionatan în octombrie
şi mai vârtos ca vânăta cu cap borcănat

poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Votează! | Copiază!