Ucenicul diavolului

Încă nu demult scriam
despre amiaza secolului douăzeci
şi iată că se apropie miezul nopţii
repede se mai duce acest secol XX
pe picioruşele sale în formă de x
numai te uiţi şi luna apare cu urma tălpii umane
imprimată pe trup
dar ce va fii cu pământul
va rezista
nu cumva va aluneca
nu se va înveli în mantaua lui Prosper
cu căptuşeala ei de foc roşu?
va rămâne măcar un Gall Anonim
care să scrie până la capăt
comedia cosmică?
am scris ceea ce am scris
în noaptea înstelată privind
versurile mi le şoptea
Mefisto hohotind.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!