Revedere la spital

Ne revedem doar la spital acum.
Surorile roiesc în juru, şi-mi pare
Că faţa ta, parcă-nviind din scrum,
Ar vrea să mi te-arate-ncrezătoare.

Dar când te văd acolo, -ntinsă-n pat,
Într-un capot din cele de diftină,
Mă simt copilul tău abandonat.
Şi-s vinovat, şi vina nu-i puţină,

Că te-am făcut s-ajungi aşa şi-aici.
Dar tu, sfioasă, -ntrebi: "Tuşeşti?" şi-n grabă,
Încerci să faci un gest, ca-ntre amici,
Şi apă să-mi găseşti, la vre-o tarabă.

O, iartă-mi anii falşi, de poţi ierta,
Şi odele ce ţi le-am scris pe rând
Şi josnicia cărnii, ce urma-
Brutala schismă dintre trup şi gând.

E de mirare-acum că eşti bolnavă?
Dar bolile c-o rană-ncep mereu,
Ascunsă mai întăi şi nu prea gravă.
Invidioase pe-al iubirii zeu,

Ca viperele ele se strecoară,
În rănile iubirii buzna dau.
Dar nu-nţeleg de ce azi, bunăoară,
Doar tu plăteşti, iar eu mă plimb şi beu?

La doctor am să merg şi-am să-l implor,
Îngenunchind, iubita să-mi salveze:
"Ştii, doctore atoate ştiutor,
Tu luptător pe albe metereze,
Ce bună-a fost cu oamenii, la greu,
Şi cât de ticălos, în schimb, sunt eu?

Vei înţelege, doctore, vreodată
Ce infernală viaţă i-a fost dată
Şi-n ce venin şi smoală s-a-ngropat,
Când numai smoală şi venin i-am dat?

Dar, de există-n mine vre-o lumină,
Din sufletu-i veni, mai vine încă,
Iar eu, în schimb, îmi aflu aspră vină,
De-a-i fi adus doar bezna cea adâncă.

Ea m-a ferit de boli şi chiar de mine.
Dar viaţa ei de-i pusă la-ncercare,
Azi, vreau să-i dau tot sângele din vine,
Pentru transfuzii lungi, izbăvitoare".

Dar - mareşal în lupte istovit-
Bătrânul medic, trist, mă potoleşte:
"Doar liniştea-i lipseşte, negreşit!
Doar liniştea, doar liniştea-i lipseşte!"

Dar spuneţi-mi ce-i liniştea deplină,
Eventual - formula în latină!
Şi vreau să ştiu: de ce ne aruncăm
Iubitele-n prăpăstii mari şi grele,
Şi-apoi, viteji, am vrea să le salvăm,
Atunci când praful s-a ales de ele?

poezie de Evgheni Evtuşenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!