Sonet

Azi s-a dereglat maşina de trăit,
Se-oprea inexplicabil, mergea în gol,
Îi curgea pe zimţi rugină şi petrol
Şi un sentiment bătrân şi hârbuit.

Mirosind suspect a spirt şi a formol,
Plin ochi şi revărsat, coşul de murit
Dibuia amar un drum către sfârşit,
Aştepta timid şi el înc-un obol.

O piesă-şi plângea jalea cea defectă,
Hrănind în sine tristeţea-i de metal,
Smulsă fiind acum din lumea perfectă,

Surghiuni un vis în ceru-i de opal,
Configurând mecanica-i abjectă
În zumzetul ei aspru şi cam banal.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Votează! | Copiază!