Noi vorbim de blândeţea lui Iisus - arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă – şi enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însuşire a sa – pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a primit să moară de moartea înfiorătoare de pe cruce – nu pomenim. Însuşirea aceea e curajul.
Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia" de
Nicolae Steinhardt este disponibilă pentru
comandă online cu preţ redus, la
-59.95- 44.99 lei.
| Dan Lucian Albu [din public] a spus pe 19 aprilie 2009: |
...pentru ca nu trebuie curaj decat pe parcursul devenirii, ca sa poti poarcurge evenimentele. La sfarsit, cand moartea eroica este iminenta, sau intr-o insiruire oarecare de clipe, ore sau zile, dupa caz, la capatul carora moartea pare ca si iminenta, nu mai este nevoie de curaj, nu mai este necesar, nu mai ai ce sa faci cu el.
Bunul nostru Iisus Hristos Este mai presus de curaj, El este Etern, este Fiul Lui Dumnezeu.
Astfel, Firescul cu care a trecut peste Marele Supliciu include Curajul ca un tot unitar cu Smerenia, Bunatatea, Ascultarea.
Si toate astea au ca numitor comun Marea Dragoste fata de toti oamenii:
"Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac!" |
