Rugă
totul parcă a plecat
din mine
sunt un pustiu arid
în care suflă
un vânt fierbinte
și care mă arde
ca un frig înfiorat
de vid
am rămas
un suflet de viață
îngropat în mii
de fragmente dureroase
care strigă neputincioase
fi îndurător, tu, Doamne
și redă-mi-o, pe ea
desfă și dezleagă
durerea mea
să nu ajung, într-o lume rea
și nu uita niciodată
că exist
nu vreau să mă cuprindă
multe cuvinte alambicate
fără de lumină
dezgolite și-n vreme rea
nu mă lăsa cu oameni
de dincolo
cu miere pe buze, de smoală
care mă îndeamnă
să nu dau socoteală
de viața mea
ție, Doamne!
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre durere
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre existență
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apicultură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.