Sunt o străină în propriile mele gânduri
E tristă calea vieții și simt că parcă încă nu îmi aparțin
Prin labirint îmi caut unicul și tristul drum al vieții,
Si n-am știut ce-mi poate oferi nefericitul meu destin
De-aceea mai caut încă, culoarea de-nceput a dimineții.
Sunt o străină în propriile mele gânduri ce mă dor
Mi-am rătăcit și drumul către mine și totu-i o povară,
Când totul e atât de trist și ruginiu, și-atâta mă-nfior
De ne-mpliniri și triste lacrimi pentru a nuștiu câta oară.
Din labirint găsesc usor un drum ce duce spre uitare
Și nu mă-așteaptă nimeni c-o floare pe celălalt tărâm,
Doar fâlfâirea aripilor de cocori pe nesfarșita mare
Facându-mă să cred pentru o clipă că pot aici să mai rămân.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre dimineață
- poezii despre culori
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.