Avalanşa

În mohorâte stânci izbind
Nahlapii spumegă mugind,
Şi vulturi horă-n cer întind,
Şi gem păduri,
Şi piscuri albe se desprind
Din nouri suri.

Cândva se prăbuşi din deal
O avalanşă pe prăval;
În chei legară mal de mal
Nămeţii grei;
Şi Terekul ca iute val
Se-opri în chei.

Deodată slab şi cuminţit,
O, Terek, tu ai amuţit!
Dar apele au sfredelit
Troianul gros,
Şi tu din matcă ai năvălit
Spumând ciudos.

Şi mult timp pătura de nea
Zăcu aşa. Nu se topea.
Şi Terekul ciudos sub ea
Trecea şuvoi,
Şi spuma-i deasă se izbea
În bolţi de sloi.

A fost şi-un drum peste nămeţi,
Treceau cai iuţi şi boi înceţi,
Şi cu cămila lui, răzleţ,
Vreun negustor.
Azi trece doar Eol, drumeţ
Din cer în zbor.

poezie celebră de Puşkin (1829)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!