Adio, iubirea mea
Stau trei copaci în curtea mea,
Cu toții îmi știu dorul,
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Și-mi plânge ochișorul.
Și umbra lor pe casa gri
Aduc tristețea care
Începe totu-a înnegri
Prin chin și disperare.
Dar eu afară am să ies,
Să caut altă floare,
Mă fac cu vorba înțeles,
Că tot ce-a fost... azi moare.
Nu mai e loc de amintiri,
Nici loc pentru iubire,
Ce-au fost odată trandafiri,
Îmi piere din privire.
Tu șterge lacrima de lut,
Că nu își are rostul,
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut,
Eu te-am iubit ca prostul.
Nu trage vorbe după noi
Cum că-i de vină mama,
Tu dai iubire prin război,
Dar astăzi mi-am dat seama.
Nu încerca să mă găsești,
C-ai să-ntâlnești în cale
Un drum spre deal... uitată-mi ești,
Ce duce duce tot la vale.
Mai prinde lacrima din zbor
Dacă mai ai ce prinde,
Eu pentru tine am să mor
Și ochiul se aprinde!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?