Vreau să Vă spun despre mine că sunt, am fost și voi fi (știu prea bine aceasta) până la moarte, fiul secolului, al necredinței și al îndoielii.
citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la
Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Le Joueur" de
Dostoievski este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-59.72- 32.99 lei.
Vezi citate despre timp, citate de Dostoievski despre timp, citate despre moarte sau citate de Dostoievski despre moarte
| Laura Soare [din public] a spus pe 13 martie 2009: |
Nu-mi vine sa cred ca Dostoievski a spus asa, pentru ca din romanele sale reiese faptul ca a fost deosebit de credincios. Chiar am citit o marturie a sa, pe care cred ca o voi adauga si pe site, in care autorul isi exprima sentimentele fata de Dumnezeu. Spunea ca, desi are indoieli uneori, alte ori, simte ca iubeste si ca este iubit, crede in Dumnezeu din toata inima si gandeste ca Hristos este Perfectiunea Insasi. Am incercat sa rezum fragmentul respectiv, dar il voi adauga si pe citatepedia. Cine a citit "Fratii Karamazov" stie ce atitudine avea Dostoievski fata de credinta noastra crestina. In acest roman, scriitorul rus a creat un personaj, numit Zosima, care era staretul unei manastiri. Acest staret spunea lucruri atat de intelepte, incat cred ca Dostoievski a pus pe seama acestui personaj toata lauda pe care el voia sa I-o aduca lui Dumnezeu.
Dostoievski a fost un bun crestin si Dumnezeu l-a ajutat sa creeze adevarate capodopere ale literaturii universale. |
| Cătălina Covaciu [din public] a spus pe 20 august 2010: |
| În opinia mea, necredința și îndoiala aduse în discuție de Dostoievski fac referire îndeosebi la fenomene științifice, reflectând progresele culturale ale secolului al XIX-lea. Să nu uităm că, în această perioadă influența raționalismului predicat de iluminiști era considerabilă. Autocaracterizându-se drept fiu al secolului său, autorul se vrea aproape de gândirea europeană contemporană, în contextul în care Imperiul Rus nu prezenta o reală disponibilitate în a prelua modelul propus de cea dintâi. Cred că, într-o oarecare măsură, Dostoievski se legitimează astfel. Pe de altă parte, evoluția istorică a dictat îndepărtarea de la preceptul creștin crede și nu cereceta, ceea ce nu înseamnă că autorul nu avea credință în Dumnezeu, ci doar că nu era un dogmatic. |
