Doi ochi frumoși
Am iubit și eu odată
Doi ochi frumoși de fată,
Plini de taină și mister,
Două stele sus pe cer!
Erau fermecători
Ca o grădină cu flori,
Un curcubeu în mii de culori,
Ochii cei nemuritori.
Ce bine mă simțeam
Când alături de mine îi aveam,
Cu vorbe dulci îi dezmierdam,
Ce fericiți eram.
Dar într-o zi m-au părăsit,
S-au dus și înapoi n-au mai venit
Și sufletu mi-i trist și amărât,
C-am pierdut tot ce-am iubit.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.