Poem lavabil

Un vers coagulat mi-apasa
Pe crucea visurilor moarte
Si epitetele pe coasa,
Se zbat sa intre intr-o carte.

Ma simt ca un imponderabil
Ce nu mai poate sa aleaga
Cucernicul cuvant, lavabil,
Din opereta geofala.

Nu mi-a ramas acum pe harta
Decat o tara fara nume,
Cu vajnica pecete sparta
Si ani voalati fara pronume.

Sarac de sange si de verde,
Ca un burete sterp si orb,
Sunt jocul care vesnic pierde
Din fabula cu-eternul corb.

Si carnavalul s-a sfarsit,
Arunca-ti mastile de ceara,
Te pierzi usor in infinit
Prin aripa crepusculara.

poezie de Stefan Al. Sasa din Polaroid (2001)
Adăugat de Virgil Petcu
Votează! | Copiază!