Vis mahmur

Toamna ne umpluse odaia cu zori
o bute de vin am golit în răstimp
şi-am plecat după iarnă prin noroi
(mereu ne e dor de un alt anotimp)

la cvadrică - un cal şi trei dulăi
am pornit în sus pe drumul greu

îngerii - fie ei buni sau răi
sunt conţopiştii lui Dumnezeu

n-avem iarnă-acum - ne-au spus răstit
abia găsirăm ceaţa asta deasă
aţi băut prea mult sau v-aţi ţicnit
duceţi-vă dracului acasă

calu-n jos trăgea pe îndelete
îl plesneam din când în când cu biciul

rău ne doare capul
ne e sete
şi la şapte-ncepem iar serviciul.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!