Vocația păcii
Îi fugăream pe turci până la Dunăre
apoi ne întorceam repede pe plaiuri
să nu ne prindă norii negri ai istoriei
cu fânul nestrâns
pe tătari îi alergam până la Nistru
îi mai puneam la jug
să are
să semene ghindă
parcă văd
uimirea răsfrântă
în ochii mari și umezi
ai boilor
uneori ne ieșeam din fire
atunci ridicam sperietori
în fiecare ulm puneam câte-un turban
dar niciodată niciunde
n-am călcat
florile nimănui.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre istorie
- poezii despre flori
- poezii despre boi
- poezii despre Turcia
- poezii despre Dunăre
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.