Depresie 1
Viața mi-a scăpat printre degete
Tâmplele, tâmplele în van au albit;
Pustiul mă soarbe fără să pregete -
Copilul din mine, chiar azi a murit.
Și spaima mă seacă de orice cuvânt
În ce și la ce mai pot să mai sper?
Lipsit îmi e traiul de orice avânt
Nimic nu-mi dă lumea - nimic nu-i ofer.
E ceață-n fereastră și-n ochii mei stinși
Și-un frig de sfârșit de lume m-apasă...
Sunt frate de suflet cu toți cei învinși
Și nicăieri nu mă mai simt acasă.
Câtă tristețe și dor aprins am purtat,
Și câtă iubire în mine-am avut!
Străine-mi sunt toate, trecutu-i uitat
Și vii sentimente demult am pierdut.
Viața mi-a scăpat printre degete
Zadarnic, în van, am sperat, am trăit;
Moartea mă cheamă fără să pregete
Și tâmplele, ah, tâmplele ce mult au albit!
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
| cornelia gata [din public] a spus pe 14 ianuarie 2013: |
| doar cine stie cunoaste, doar cine cunoaste traieste, doar cine traieste iubeste, doar cine iubeste greseste... |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 15 ianuarie 2013: |
Când apărem pe lume, trimitem în eter discursul nostru nearticulat, ilizibil,
neinteligibil: uaaa uaaa uaaa! E justificabil: habar n-avem de nimic!
Dar:
După ce-am învățat să vorbim, să citim, să scriem, musai să știm, domnișoară Cornelia că, fraza începe (exclusiv), cu literă mare!
Vă doresc să știți ce cunoașteți, să cunoașteți ce trăiți, să trăiți ce iubiți și, mai ales, să iubiți numai ce nu greșiți! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 15 ianuarie 2013: |
| doar cine nu cunoaste, traieste. cine cunoaste, regreta. numa' cu litere mici la inceput de propozitie. ca sa arat ca nu cunosc si ca, daca nu bate vantul impotriva sensului meu de mers, e posibil sa traiesc. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 15 ianuarie 2013: |
"dacă nu bate vântul ..." Dacă! Numai că, vântul bate (sigur) și, "cine nu cunoaște" că nu e decât un vânt, nu "trăiește" ci moare ca ... de frică!
"cine cunoaște regretă"? Și ce e rău în a regreta că n-ai știut și că, în loc să fi fost cu picioarele pe sol (să preîntîmpini, să-ți schimbi traiectoria), ai zburat pe undeva, prin nori de fum și ți-ai băgat urechile în balamalele ușii (că n-ai știut nimic despre clanță); sau ți-ai băgat pielea în ... saramura de argăsit piei (fără să cunoști procentul de concentrație ideal); sau te-ai aruncat înainte ca un tanc (fără să știi nimic despre șenile)?
Ce-ai dovedit? Că neștiința e mană cerească și te ferește de ... ce?
Necunoscând nimic despre viață, e posibil să trăim! Doar atât: să trăim! Așa, la întâmplare ...! Dar, din întâmplare, e posibil să murim! |
