Creșterea neființei
Prin răni
ne vedem
sinele
o durere
mai poate dovedi
că exiști
în tandrețea șarpelui
nimeni nu vrea să creadă
pe nimeni nu tulbură
sângele incolor al florilor.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Mademoiselle S. [din public] a spus pe 8 mai 2010: |
| Poezie plina de sensibilitate. Deosebite versuri. Felicitari! |
2 Satyricom [din public] a spus pe 9 februarie 2011: |
| LA MULȚI ANI CREATORI! CU STIMĂ ȘI RESPECT, costel zăgan |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 9 februarie 2011: |
| Poezia putea fi scrisa si intr-un registru mai grav, filosofic Existenta creierului Prin urechi ne vedem creierul, Simplul fapt ca nu putem vedea printr-o ureche ceara din cealalta ureche e o dovada ca avem creier. Nimeni nu crede in existenta creierului nostru in pofida acestui experiment. Cand e vorba de creier nimeni nu este receptiv la argumente solide Toti vor probe gazoase si volatile Toti vor idei. Fireste, vor fi carcotasi care vor pretinde ca pozitionarea creierului la nivelul urechilor este o greseala de anatomie. Insa poezia opereaza cu un alt gen de "anatomie". Poetii pot recostitui anatomia unui nor sau a unei zi de februarie, performanta inaccesibila unei persoane cantonata in domeniul biologiei. In poezie pana legile stiintelor se suspenda. In general, poezia nu tine cont de legi. De aceea s-a spus pe buna dreptate: "romanul s-a nascut poet". Romanul, ca si poetul, este un adversar inversunat al legilor. |
4 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 22 iulie 2013: |
| Remarcabila. Geaba o suceste domnul Stanciu din condei, mie imi pare a fi una din cele mai bune creatii post-decembriste. Poate si datorita ei am ajuns pe site-ul acesta. |