Despre iubire
Când iubirea copleșitoare vă face semn, urmați-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele și prăpăstioase,
Și când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneți-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbește și o
simțiți profundă și divină, dați-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă și crucifice.
Precum vă face să creșteți mult mai repede și îmbătați de fericire,
Tot ea trebuie să vă și reteze uscăciunile
și să vă distrugă cât mai repede răutățile și egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătați de bucurie,
până la înălțimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingășie
ramurile cele mai fragile care freamătă
în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă
forță purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleștarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.
Vă treieră pentru a vă decoji.
Vă vântură spre a vă curăța de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii voastre.
Vă frământă până ajungeți foarte supuși, divini și puri.
Ca apoi să vă hărăzească focului său
și să puteți deveni pâinea cea sfântă
a nemuririi la ospățul divin.
Toate aceste și multe altele vi le va da cu prisosință iubirea,
pentru ca, astfel, să vă puteți cunoaște pe deplin tainele inimii
și să deveniți o parte din inima Vieții Eterne
din care izvorăște nesfârșită IUBIREA.
Dar dacă, stăpâniți de îndoială, egoism, meschinărie,
suspiciune sau de teamă,
veți căuta doar tihna și plăcerea dragostei
care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiți,
Atunci e mai bine să vă acoperiți, fiind înfrânți,
goliciunea și să ieșiți din treierișul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistați și singuri,
în lumea fără de anotimpuri,
unde veți râde dar nu cu întreaga voastră bucurie,
unde veți plânge
dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine și nu ia energia sa atotputernică,
divină și misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpânește și nu vrea să fie stăpânită
de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevarate îi este de-ajuns iubirea infinită,
sublimă și transfiguratoare.
Când iubiți nu trebuie să spuneți "Creatorul e in inima mea",
ci mai degrabă "eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului",
Și să nu credeți că puteți croi singuri drumul iubirii,
fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritați,
vă va arăta cu siguranță drumul ea însăși.
Iubirea nu are nici o altă dorință
decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubești și trebuie să ai dorințe,
fie ca ele acestea să fie:
Să te topești de iubire în tot și
să devii izvor de iubire divină ce susurul în noapte-și cântă;
Să cunoști adesea durerea prea marii duioșii;
Să fii rănit și îmbătat de înțelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie și bucurându-te;
Să te trezești în zori, cu inima mereu înaripată și să înalți,
plin de recunoștință, mulțumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihnești, copleșit de beatitudine,
la ceasul amiezii și să cugeți la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat și debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Și apoi, să dormi înălțând în inimă o rugă pentru ființa iubită,
iar pe buze să ai un cântec de laudă.
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul
Adăugat de Melinda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre devenire
- poezii despre înălțime
- poezii despre râs
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
- poezii despre cunoaștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.