Demontarea abstracta
Crescendo, suprapunere, moloz.
Am farmitat ce nu era al nostru,
Cu imprumut spre grija incredintat.
Sa facem altul repede, indata.
Manechinul din vitrina stie tot,
E stalp de veghe, raza lunga.
Sa-l mutilam, sa-i oprimam stiinta?
Dar noi ce facem cu constiinta?
Sa spunem totul drept in fata,
Nu ne-ar ajunge maini de atata adevar.
Ne-am condamnat oare pe veci fiinta,
Sa nu mai facem parte lumii lor?
Ba e de vina manechinul,
Cu ochii lui supervizor...
Impresionat de framantarea noastra,
Decide si se sinucide spunandu-ne
Ca el e orb si ca nu-i pasa!
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristian Grecu. [Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre ochi sau poezii despre modeling
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.