Întrebări
De ce-mi dai, Doamne, atâta har
Și atât de mult talent?
Când eu nu fac decât să-l pierd
Din teama să-mi pun gândurile pe hârtie.
Și ce milă-mi e
De caietele pe coperta cărora
Am scris frumos poeme;
Căci paginile-s numai albe și pustii și scrum,
Iar foarte rar-și aproape niciodată
Se-ascunde tainic printre ele
Câte-un vers sau câte-un rând.
Ce-s eu?
Ce vezi în mine?
Poeți în astă lume sunt destui!
Mă tem prea evident să cad în lumea lor
Prea Sfântă pentru alții,
Divină pentru mine,
Așa că rătăcesc mereu
Între aste două lumi opuse pe vecie:
Noi muritorii și noi poeții,
Prea aiurită să-mi dau seama căreia îi aparțin,
Și momentul de cuget îl amân fără sens,
Parcă sigură că cineva mă va lămuri.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre frică
- poezii despre versuri
- poezii despre talent
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.