Sonetul liliputanului atotștiutor
A ta înțelepciune îmi taie răsuflarea
cum acul de albină ucide-un elefant,
și când mai strigi spre mine, mă sting tăcut ca boarea
ce scade-n bâzâitul unui bondar pedant.
Te-ascunzi în stupi de aur, te crezi mai petulant?
Cunoști orice în lume, stăpân ești peste zarea
întinsă, și pe toate le-aduni cu-al tău liant,
găsind că ai la mână esența și culoarea?
Un impostor de clasă! doar le mânjești sudoarea
mai greilor în spirit; ce iz irelevant
ridică-a ta asprime - ți-e slabă încruntare,
dar chiar de mintea-ți pare lumină de savant,
te vâd în neputința ce-ți crește micșorarea,
și-n zumzete pierdute ajungi mai enervant.
sonet de Ionuț Popa (6 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.