Către...

Nesăbuit, eu nu vreau, nu se poate
Iubirea să mă-ncerce ca-nainte,
Căci liniştea e mai presus de toate.
Nu-ngădui inimii să se-nfierbinte.
Am isprăvit cu dragostea.

Dar oare...

De ce să nu visez, o clipă doar,
Când o făptură trece şi dispare
Purtând în ea dumnezeescul har?

Nu-mi este-ntr-adevăr îngăduit
Să urmăresc o fată cu privirea,
s-admir tristeţea-i dulce, liniştit,
şi să-i doresc în viaţă fericirea,
să afle-al bucuriei înţeles
şi totul după placul ei să fie -
chiar fericirea omului ales
de fată dragă spre a-i fi soţie?

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!