Careta vieţii

Deşi purtând o grea povară,
Careta lunecă uşor.
Brav vizitiu, cu bărba rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.

Trântiţi în pernele careţii,
Preabucurosi de-orice-ntâmplări,
Strigăm: -"Hai mână-n...!"
Sătui de somn şi desfătări.

Dar scade râvna la amiază.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costişe, râpi ne bagă-n groază.
Strigăm: -"Nebune, mai încet!"

Careta-n zbor întins ne poartă.
Spre seară ne-am obişnuit.
Ajungem moţăind la poartă-
Iar timpu-aleargă nesfârşit.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!