Vreau să adun în pumnul meu tot ce este frumos, tot ce este iubire și fericire în această lume, apoi să pun totul în inima și sufletul fiecăruia, ca să ne iubim. Vreau!
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Invidia [din public] a spus pe 24 ianuarie 2009: |
Ce vrea autorul seamănă cu redistribuirea bugetului național. El vrea să strângă de pe la oameni iubirea și fericirea acestora, să le cântărească, apoi să le redistribuie, adică să le replanteze în sufletele contribuabililor.
În primul rând nu prea văd sensul acestei operații, care ține mai mult de ipocrizia populistă a omului politic. Autorul ne dă înapoi ceea ce ne-a luat. Ne dă ce e al nostru, sub forma unui dar lăudat.
Apoi apare și o chestiune de igienă. Trebuie să ai palmele foarte curate, pentru a manipula fericirile și iubirile altora.
Și mai e un aspect metrologic. Trebuie să ai un pumn uriaș pentru a putea strânge în el atâta fericire străină, plus toată iubirea de pe această lume.
Iată ce ușor se pot înșirui niște vorbe de clacă, încheiate printr-un imperativ infantil: Vreau! |
Viorel Muha [autorul] a spus pe 24 ianuarie 2009: |
Nu pot pune nimic în fața numelui tău, Invidie!
Eu consider că nu trebuie să facem matematică pură și finanțe pe baza acestor câteva cuvinte. Nu văd sensul și nici logica în exprimarea ta, în acest loc unde interpretările au alte criterii. Și dacă tot vrei să adun și să distribui, trebuie să înțelegi că unii au parte de prea multă fericire și iubire, pe banii altora, alții nu au nimic. Consider că o redistribuire în această lume este necesară.
Tu probabil sigur nu ai fi vrut să fi fost în locul acelui om, care nu a fost primit în spital, un om nemâncat de trei zile și căruia nu i sa pus o simplă perfuzie cu glucoză. Conform gâdirii tale, acesta așa trebuia să moară, cu zile.
Tu Invidie, oi fi frumoasă, sănătoasă, tânără și cu bani, căci nimic nu se poate fără aceștia. Iar dacă nu poți să-ți închipui cel puțin, cum este să locuiești într-un tomberon sau gură de canal, este greu să mă înțelegi pe mine cu redistribuirea.
Te rog să faci o analiză pertinentă, ca să vezi cum stăm cu fericirea în România și cine deține cantitatea cea mai mare!
Apoi "imperativul infantil" nu știu în acest caz cui îi revine, iar la clacă te invit pe tine să te mai duci, dacă uzezi de asemenea expresii critice!
Apoi cu igiena folosirii ideilor și cuvintelor, cred că un instructaj literar aprioric la o instituție sanitară literară, nu ar strica.
Mulțumesc și te invit cu mare plăcere, să-mi critici fiecare cuvânt pe care îl scriu.
Să ne auzim cu bine. |