Apusurile răsar dincolo
Ȋmi rănește pașii
povara de pe umerii goi. Ȋn ploaie,
plec genunchiul la rădăcina viței
în care se coc ciorchini de lacrimi.
Ascult din șuieratul vântului
spovedania neterminată
a îngerului de piatră
cu zâmbet de-mprumut
pe chipul rece.
E gol în mine,
în piața inimii,
acolo unde zac, muți,
porumbei de alabastru
cântăriți cu balanța vieții
în boabe de înțelepciune a zborului.
Ȋn mijloc este încă îngerul
crispat de neînțelegerea timpului
în veghea lui pe drumul
de-a viața
din mine către apusul luminii.
Poate că ingerii plâng a bucurie
atunci când apusurile răsar dincolo...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre spovedanie
- poezii despre porumbei
1 Viorel Muha [din public] a spus pe 26 ianuarie 2009: |
Apusurile răsar în inimile noastre, dincolo, aici și acolo. Suntem ieri, astăzi și maine, noi toți, în locuri diferite al acestei planete albastre și superbe, casa noastră, Pamântul! Un punct de albastru în imensitatea neagră a universului. O sigurătate între stele. Să iubim albastru căci vom iubii acestă casă, albastră, a noastră. Succes Mirela mai departe și scrie des, și aici, unde suntem cei mulți, care citim sau scriem. |
2 mirus [utilizator înregistrat] a spus pe 17 iunie 2009: |
Multumesc, Viorel...voi mai adauga din poezii... |
3 Atena [din public] a spus pe 17 iunie 2009: |
Vezi ce-nseamnă laudele, Miruș? Te dezarmează total. Nici nu mai observi că lingușitorul face grave dezacorduri "locuri diferite al acestei planete". Că scrie "să iubim albastru" în loc de "albastrul". "...căci vom iubii acestă casă..." Nu asculta vocea prefăcută a lingușitorului, Mirus. Scrie rar, și numai atunci când inima ți-e plină. Scrie profund, pentru că geme lumea de platitudini. Talentul tău, evident în alte poeme ale tale, aici se risipește într-o proză lungă și fadă. Mie nu trebuie să-mi mulțumești, pentru că eu te-am judecat sever, dar drept, Mirus. Dar dacă vrei să crești, artistic vorbind, fugi de laudele necuvenite. Ele sunt doar forme perverse ale minciunii. |
4 Viorel Muha [utilizator înregistrat] a spus pe 19 septembrie 2009: |
Atena! Frumos nume. Păcat că și-l poate pune orșicine. Faptul că te ascunzi în spatele acestui nume, imi lasă un gust amar, și că o mască urâtă se ascunde în dosul acestui nume, căci ești chiar nimeni, daca ai real și-un nume. Cei cu fruntea și inima cinstită, pun numele lor, fie pe o pagină prăfuită, fie chiar pe o cetate dispărută. Tu nu ai acest drept. Imi pare rău că există asemenea posibilități. Nu te onorează cele scrise, tu ființă fără chip și fără nume! |
5 Atena [din public] a spus pe 20 septembrie 2009: |
Viorele! Cum adică n-am nume? Sunt copila lui Zeus și am un nume foarte frumos. Crezi că al tău sună mai grozav? Muha înseamnă muscă în limbile slave. Ai putea să bâzâi ceva mai politicos când te adresezi unei zeițe! |
6 Viorel Muha [utilizator înregistrat] a spus pe 20 septembrie 2009: |
Există un proverb și cu asta am incheiat. Unde nu-i, nu-i! Nu cere cuiva ce nu are! Din păcate libertatea o poate avea oricine, până fac rău cuiva. Important este ca până fac rău, să nu fie băgați în seamă decât pe măsura minții lor. Poți să scrii ce dorești, nume frumos! Dar ești numai un simplu nume! Numai bine. |
7 Atena [din public] a spus pe 20 septembrie 2009: |
Domnule Viorel, Proverbul citat de Dv. este clar și sugestiv. Păcat că nu adăugați proverbe adevărate, în locul propriilor elucubrații. Recomandare: dacă participați la un bal mascat cumpărați-vă mască. E mai comod pentru identitatea Dv. Numai bine. |
8 Morticia [din public] a spus pe 20 septembrie 2009: |
"o mască urâtă se ascunde în dosul acestui nume"; "daca ai real și-un nume"?! Viorel MUHA, Înainte să scrii trebuie să cunoști semnificația cuvintelor, deoarece prin folosirea necorespunzătoare a cuvintelor, dai dovadă de incultură, dar și coerența frazelor lasă mult de dorit. |
9 Viorel Muha [utilizator înregistrat] a spus pe 23 septembrie 2009: |
Morticia Unii au o unitate de măsura după care pot fi catalogați, alții nu au nici o o unitate de măsură! Ei nu pot nici răsări, nici apune, căci sunt aparențe trecătoare. Ei nu lasă urme! Nu pot să se înalțe, nici să coboare, căci pentru ei nu există înălțimi. Ei nu sunt constructivi, ci distructivi. Glolul din ei nu are nici măcar "culoarea" întunericului... Conform versurilor Mirelei: Poate că ingerii plâng a bucurie atunci când apusurile răsar dincolo... Pentru tine nu există dincolo, acel loc unde îngerii plâng de bucurie pentru că tu nu ești înger! |
10 Sagittarius [din public] a spus pe 23 septembrie 2009: |
Domnule Viorel Muha, Sincer, chiar n-ar trebui să faceți asemenea afirmații răutăcioase, de genul celor de mai sus, la adresa celor ce au postat mici comentarii pe site, chiar dacă nici tonul dumnealor n-a fost tocmai binevoitor (sunt niște persoane necunoscute atât pentru dv, cât și pentru mine, bineînțeles și cred că n-ar trebui să vă deranjeze reacția dumnealor). Ar trebui însă ca dv să aveți tactul de a nu răspunde cu aceeași monedă, deci să nu fiți răzbunător. E doar o simplă părere (a mea, care semnez tot cu un pseudonim), nu un sfat, de care dv puteți sau nu să țineți cont. Cu mult respect, Sagittarius. |