Dacă devii celebru în sculptură, colegii de grădiniță încep să-și aducă aminte că ei modelau mai bine plastilina.
aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica" (iunie 2004)
Adăugat de Mariea Petrescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre sculptură, aforisme despre devenire, citate de N. Petrescu-Redi despre devenire, aforisme despre celebritate sau aforisme despre arte plastice
1 Bulă [din public] a spus pe 24 ianuarie 2009: |
| Prin "umorul" debordant și profunzimea ei absolută, cugetarea aceasta pare scrisă și ea în perioada evocată de autor, adică la grădiniță. Tot înainte! |
2 Gabrielle [din public] a spus pe 21 februarie 2009: |
| Tot ce-i posibil sa fi fost scrisa si la gradinita. Geniile adevarate incep sa apara de la varste fragede. |
3 Magia [din public] a spus pe 21 februarie 2009: |
| Domnul N. Petrescu-Redi nu este un geniu și nici măcar nu are talent! Măreția geniului provine din amplitudinea și generozitatea ideilor și mesajelor sale, din aspirația nobilă de a atinge frumosul absolut, de a se contopi cu el și de a exprima idealurile perene ale umanității. |
4 Bulă [din public] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Dragă Magia, Nu vreau să te flatez, dar partea a doua a comentariului tău este profundă și expresivă. Un caz atipic, în care comentariul se ridică debordant peste citatul comentat. |
5 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Poate că este "profundă și expresivă", dar deloc originală, și fără vigoare. Însă, desigur, este doar un comentariu. Părerea mea este că aforismul de față are tot ce-i trebuie pentru a fi unul reușit. Eu n-am fost la grădiniță, nu știu cum modelau alți copii de vârsta mea plastilina. Dar aveam niște veri mai mari, care la fiecare vizită mă învățau câte un truc nou pentru modelare - și tare îmi mai plăcea.  |
6 Magia [din public] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Mulțumesc, dragă domnule "Bulă". |
7 Domnica [din public] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Mie mi se pare grețoasă partea a doua a comentariului... Eu pe Bulă îl admir pentru mintea lui vie și neconformistă, dar se pare că galanteria îi dăunează grav inteligenței.  |
8 Bulă [din public] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Aoleu! Văd că discuția s-a transformat într-un meci de tenis, proba de dublu mixt. Subsemnatul Bulă, recunosc de bună voie că am o minte neconformistă, dar inteligent nu sunt, Doamne ferește. Că dacă aș fi inteligent aș scrie și eu ceva "aforisme" infantile proprii cugetate la grădiniță, dar scrise în clasa a doua, pe caietul de caligrafie. Dar eu, Bulă, sunt atât de infantil, încât mă joc copilărește comentând "aforismele" infantile ale unor eterni copii minune ai cugetării. Iar dl. Webmaster știe bine că aforism nu înseamnă orice frază care începe cu majusculă și se termină cu un punct. Dacă fraza comentată este un aforism, atuncea eu, Bulă, mă declar Dalai Lama, sau, dacă vă place mai mult, Papa de la Mecca... O glumă foarte rar capătă valoare de aforism, iar o glumiță (cazul de față) aproape niciodată. Dragă Domnica. Aveți serviciul... |
9 Domnica [din public] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Dragă Bulă, Mă și mir că Lucian Velea nu mi-a șters comentariul anterior, deoarece nu are legătură cu citatul, ci cu concepția (romantică) a Magiei despre geniu, care mie personal îmi pică rău la stomac... Însă, ai dreptate, discuția despre geniu s-o facem la un citat care are un astfel de subiect, nu aici. Cu referire la citat, eu îl găsesc bun. Are ironie și poantă, fiindcă eu îl interpretez ca țintind invidia și frustarea celor care nu au voința sau îndrăzneala de a-și valoriza talentul, de a-și urma visul sau pasiunile, de a depăși stadiul "plastilinei", pentru a modela în piatră sau marmură opere care să dăinuiască. Asta-i părerea mea, desigur, iar tu mă cunoști destul de bine ca să știi că nu fac comentarii de dragul de a mă vedea scriind.  |
10 Bulă [din public] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Dragă Domnica, Tensiunea comentariilor s-a accentuat, în momentul în care Gabrielle a indus ideea că citatul comentat este suspect de genialitate. Iar Magia a enumerat câteva trăsături ale geniului: amplitudinea și generozitatea ideilor, aspirația spre idealurile perene ale umanității, care sunt, totuși, fundamentale, indiferent cum îți pică ție la stomac. Genialitatea nu are nimic comun cu potrivirea isteață a cuvintelor, cu stridența și orăcăiala noastră balcanică. Recent prestigioasa editură italiană Agostini a scos un album cu cei mai mari pictori (Top100) ai tuturor timpurilor. Ei bine, în suta aceea de artiști nu era nici măcar un român. Același lucru la antologia Top100 a marilor poeți, întocmită de reputați critici occidentali. Nu găsești nici aici picior de român, deși în diversele istorii ale literaturii române plouă cu genii și genialitate. Bineînțeles, e ușor de explicat absența geniilor autohtone în aceste antologii prin eterna "conspirație internațională antiromânească". Dar adevărata cauză e mai degrabă legată de "amplitudinea și generozitatea ideilor", de "aspirația spre idealurile perene ale umanității", care nu transpar suficient de pregnant, într-o accepțiune globală, nici la Ion al Glanetalului, nici la Fănică Tipătescu. Și nici măcar la Sărmanul Dionis! Aceste trăsături nu sunt doar romantice, ci universal valabile. Ele se cuvin a fi cântărite cu inima și cu mintea, nu cu stomacul... Don Quijote este un personaj uriaș, născut din pana genială a unui simplu soldat infirm, lăsat la vatră: Cervantes. Academicianul George Călinescu, om de o cultură indisutabilă a creat o vastă galerie de personaje literare complexe, în Scrinul negru, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide. Ei, bine, această galerie este o armată de pigmei, în comparație cu anvergura lui Don Quijote, creația literară a unui soldat aproape fără școală. Dar eu de fapt altceva vreau să subliniez. Ce păguboasă e "generozitatea" românului față de mediocritatea artistică autohtonă. Panseul comentat are "poantă", dar de aici până a-l numi aforism e cale lungă. Aforismul este esența pură a gândirii. Până și marele Cioran evita cuvântul "aforism" când vorbea de opera sa. Dacă eu, Bulă, critic amator, dar cu oarecare pricepere și ceva cultură (în cap, nu pe google) încerc să ridic ștacheta exigenței, sunt blamat de avocații autorilor, în vreme ce mediocritatea "genială" orăcăie din ce în ce mai tare. Și eu vreau ca Citatepedia să ajungă la 100.000 de citate. Mi-e drag acest site, îi acord destul de mult timp și-i doresc să fie cel mai mare din UE, nu doar din România. Dar n-aș dori ca jumătatea din aceste citate să fie alcătuită din "aforismele" obosite semnate de cohortele de panseiști și făcători de citate ai zilelor noastre. Nici măcar cărțile lor n-ar trebui să impresioneze atât de mult, mai ales azi, când a face cărți e la fel de banal cu a face clătite. |
11 Domnica [din public] a spus pe 22 februarie 2009: |
| Dragă Bulă, Oamenii au dreptul să zică ce vor, iar tu ai dreptul să-i contrazici, dacă ești de altă părere. Ce dacă Gabrielle a "indus" ideea că Redi e un geniu? Înseamnă că noi toți ceilalți suntem atât de proști s-o credem, dacă nu ne atragi tu atenția? Întâmplător, aforismul de mai sus mi se pare bun, dar am citit și destule proaste de la același autor... Lasă-mă să judec lucrurile cu mintea mea. Cât despre topuri... M-am lecuit de ele cu ani în urmă, când a trebuit, la Luvru, să aleg între Vermeer și da Vinci, fiindcă timpul nu-mi permitea să-i văd pe amândoi. Topurile vorbesc de valori recunoscute, nu de valori necunoscute. Iar dacă e să ne acuz pe noi de ceva, nu de lipsa geniilor ne acuz (nimic nu l-ar fi împiedicat pe Eminescu să facă parte din acel top), ci de nepăsarea față de propriile valori, pe care nu știm sau nu vrem să le promovăm în cultura mondială. Nu e vorba de o conspirație internațională, ci de o prostie națională. Cât despre genialitate, lasă-mă să am o reacție (organică) de respingere față de cuvintele astea pompoase: "idei universale","frumosul absolut", "aspirație nobilă", "exprimarea idealurilor perene ale umanității". Zic și eu ce i-a zis un brutar lui Vermeer: "Lumea n-a știut niciodată ce vrea, dar noi îi dăm ce avem: eu pâine, tu tablouri." Leonardo da Vinci numai la idealuri nobile nu se gândea când se recomanda ca cel mai bun constructor de mașini de război, și nici măcar motivațiile juriului Nobel nu au avut în vedere asemenea lucruri întotdeauna; premiile au fost acordate pentru "măiestria lirică", pentru ilustrarea "esenței gândirii japoneze", pentru opere care zugrăvesc "modul de viață și tradițiile indigenilor din America Latină" etc. Genialitatea înseamnă revoluție interioară, spargerea barierelor și a tiparelor, înseamnă să ai acea flacără capabilă să te prefacă într-o torță, dar care poate în aceeași măsură să te călească, să te lumineze și să te inspire sau să te ardă ca pe-o păpușă de paie. E părerea mea, desigur, și e dreptul tău să o desconsideri... |