Dacă vrei să mă faci să plâng, trebuie mai întâi să-ți vină să plângi ție însuți.
citat celebru din Horațiu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.Vezi citate despre plâns sau citate despre vinovăție
1 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 6 octombrie 2012: |
| Acum câtva timp (n-are importanță când), cineva (nici asta n-are), mi-a spus aceste cuvinte: "nu mai plângeți; mie nu-mi plac oamenii care plâng"! Am rămas fără ... plâns! Poate ar fi trebuit, să se exprime altfel! Cert este că, eu am înțeles, cam așa-ceva: "te-am făcut să plângi (?), să fii sănătoasă; ei bine, află că, nu-mi pasă, ba dimpotrivă, mă revolți, pentru că, mie nu-mi plac oamenii care plâng"! Totuși, nu e o diferență între "oamenii care plâng" și, cei pe care îi facem noi să plângă?! Această întâmplare, mi-a amintit de un moment unic pentru mine (e bine să avem puncte de reper, în viața noastră): un om mare (la ani lumină distanță de mine), într-o mulțime de oameni (deci, aproape de mine fizic), mi-a văzut lacrimile șiroind, a înțeles, m-a pătruns cu privirea (doar o clipă) și, cu un zâmbet (numai pentru mine), și-a acoperit inima cu mâna dreaptă! Dreaptă, domnilor, din toate punctele de vedere! |
2 anonimu's [din public] a spus pe 6 octombrie 2012: |
| Am văzut oameni (mai ales femei), care varsă lacrimi, dar nu plâng, și oameni (unii, chiar bărbați), cu obrazul uscat, dar cu inima plină de lacrimi. E vreo diferență? |
3 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 6 octombrie 2012: |
| anonimu's, până la un anumit număr de lacrimi ai dreptate. Nu volumul lacrimilor, este măsura plânsului. Nu toți oamenii plâng la fel - unii plâng doar în văzul lumii (fariseism!), alții plâng în ei (ăștia se mistuie ca niște lumânări), unii îi plâng pe alții ("nu mă plâmngeți pe mine, fiice ale Ierusalimului"). Plânsul este recomandat și ca terapie în unele boli, sau poate fi semnul de debut al unei suferințe. |
4 anonimu's [din public] a spus pe 7 octombrie 2012: |
| As adauga d. Vedetot, ca mai e o categorie, de oameni care plang pentru a-si compensa propriile neputinte. Totusi unele femei, sunt parca mult mai frumoase cand plang, coboara pe fata lor o lumina misterioasa, celesta (a nu se intelege ca optez pentru ideea de a face femeia sa planga, numai pentru a ni se parea mai fermecatoare). |
5 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 7 octombrie 2012: |
| A plâns în mine Dumnezeu ... Când mărul falnic din grădină Bătut cu bolovani la greu Văzu toporul la tulpină A plâns în mine Dumnezeu. Când îngerul s-a-ntors de la izvor Cu cofa goală - ca un teleleu Tot cerul s-a umplut de-un nor Și-a plâns în mine Dumnezeu. Când cartea mea de rugăciuni Din mâini mi se smulgea mereu Și focul bucuriei devenea tăciuni A plâns în mine Dumnezeu. Când biserica mea era să nu mai fie vie Și crezul meu nu mai făcea un leu Se înserau cuvintele în poezie Și-atunci a plâns în mine Dumnezeu. Când ciocârlia își pierdu menirea Iar trilul-i răsuna ca un ESEU A luat "pe loc repaos" omenirea Să poată plânge-n mine Dumnezeu. |
6 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 7 octombrie 2012: |
| Frumoasă poezie, Dumnezeu intră în noi dacă ne deschidem sufletul. |
7 Abramovici [din public] a spus pe 7 octombrie 2012: |
| Văd că ați uitat de Horațiu! Indiferent ce comentați, ajungeți tot la hora voastră, cu mere. ciocârlii și îngeri cu cofițe. |
8 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 7 octombrie 2012: |
| Iar tu Abramovici, mare dansator profesionist, nu poți rămâne insensibil, la trilul de ciocârlie și nu numai că te prinzi în horă, dar o și strigi cu mult talent. |
9 Abramovici [din public] a spus pe 7 octombrie 2012: |
| Ideea unui înger sacagiu, care cară apă în cer cu cofița, tocmai de la Buzău (de ce nu de la Borsec?) mi se pare încă fezabilă. Dar imeginea îngerului "teleleu" degradat cu vulgaritate doar pentru a-i găsi o rimă lui Dumnezeu, ei, bine, imaginea aceasta nepotrivită afectează serios și poezia, și credința. |
10 Abramovici [din public] a spus pe 8 octombrie 2012: |
| Da, Vedetot. Ciocârlia are o arie perfectă, ca partitură solo. Din păcate, trilul ei este acoperit de croncănitul orchestrei voastre. |
11 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 8 octombrie 2012: |
| "Am rămas fără ... plâns!" E cea mai pură metaforă pe care am întâlnit-o în viața mea ... Poate fi folosită ca titlu pentru o carte. |
12 daniel stanciu [din public] a spus pe 8 octombrie 2012: |
| Vedetot, daca asta e cea mai pura metafora pe care ai intalnit-o in lecturile tale, inseamna ca se impune (in mod imperios!) sa renunti la comentarii si sa te apuci (cu ravna) de citit. Metafora cu pricina straluceste prin banalitate. |
13 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Apropo de percepția plânsului: acest excepțional concept al lui Horațiu îmi va readuce întotdeauna acea predispoziție de a reflecta la diacronia unui simțământ! E fascinant cum, emoția aceleiași cauze poate fi percepută în două variante radical opuse! P.S. Octavian Paler avea dreptate în citatul său, "unii oameni au obiceiul să-ți amintească ..."! Cineva (n-are importanță cine), mi-a amintit aceste două momente contradictorii din viața mea: unul de beatitudine iar celălalt de nefericire! |
14 daniel stanciu [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Cert e ca in materie de ras lucrurile stau exact invers: ca sa-l faci sa rada pe celalalt (cititor, spectator, interlocutor) trebuie sa-ti pastrezi o mina serioasa. Cand razi de rasul altuia, ala nu e ras, ci hlizeala. |
15 Girel Barbu [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Aproape că uitasem cine sunt. Acum mi-am adus aminte. Sunt omul în care a plâns Dumnezeu! |
16 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Iar eu, omul care a plâns personal! Dumnezeu, pentru că ne iubește, ne cere, din când în când, să plângem noi înșine, fără să-l implicăm pe El în greșelile noastre! |
17 M. Arin [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Spinoza, în pantheismul său, m-a învățat că Dumnezeu este atât de mare, încât se confundă cu Universul. Acum vine Girel să mă convingă că Dumnezeu este atât de mic, încât încape în pieptul unui poet local. Unde mai și plânge. |
18 Girel Barbu [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| M.Arine, pe tine nu te poate convinge decât ăla cu coarne! El e fratele tău. În el crezi, în el te visezi, în el te realizezi! |
19 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 23 mai 2013: |
| M.Arine, tu ai plâns vreodată în viața ta? Cred că în tine plânge cel invocat de Girel. |
20 daniel stanciu [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Mariner, pai asta e avantajul incorporalitatii. Dumnezeu poa' sa incapa si in toracele unei credincios, cum la fel de bine poa' sa cuprinda intreg universul. E nicaieri si peste tot, conasule, daca incerci sa-l cuprinzi in relatii spatiale. |
21 M. Arin [din public] a spus pe 23 mai 2013: |
| Danilo, Dacă Dumnezeu include totul, atunci El este musai peste tot. Cum adică " e nicăieri și peste tot"? Când spui "nicăieri" te referi la locația Girel? |
22 daniel stanciu [din public] a spus pe 24 mai 2013: |
| E alt gen de incluziune, puicusorule. Spre edificare, aminteste-ti ce zice Ipotesteanul despre Herr Kant (pare-se): "Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic/universul fara margini e in degetul lui mic." De altfel, panteismul lui Spinoza ni-l prezinta pe Dumnezeu ca principiu imanent al lumii (substanta, natura naturans) si nu ca pe un recipient autocuprinzator in care gasesti deopotriva comentariile tale si textele lui Spinoza, bunaoara. In spiritul lui Spinoza, principiul imanent al lumii e mai prezent decat in sufletelul dumitale. El e in tine, din cand in cand, asa cum, din cand in cand, un filosof merge la toaleta. |
23 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 mai 2013: |
| Regret comentariile... Vă rog din suflet ștergeți comentariile mele! |
24 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 mai 2013: |
| Comentariile vă pot fi eliminate doar dacă sunt de acord toți cei care v-au răspuns să fie eliminate și comentariile lor care nu ar mai avea sens. |
25 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 mai 2013: |
| De acord d-le Velea, dar cele care au fost șterse, fără ca eu să fi fost de acord, și erau destule, de ce le-ați șters? |
26 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 mai 2013: |
| Pentru că nu respectau regulamentul. |
27 M. Arin [din public] a spus pe 26 mai 2013: |
| Domnule Velea! Vă rog să nu ștergeți comentarii la cererea comentatorilor. Eu nu sunt de acord și am drept de veto! Scripta manent! |
28 Niram [din public] a spus pe 27 mai 2013: |
| Veto, vetouri, s.n. - Drept axcepțional pe care îl are cineva (RECUNOSCUT PRIN LEGE SAU CONVENȚII) de a se opune adoptării unei hotărâri (DEX). Sublinierea îmi aparține și am folosit-o expres, pentru a ni se explica care LEGE sau CONVENȚIE, vă garantează acest drept? |
29 M. Arin [din public] a spus pe 27 mai 2013: |
| Niram, Citește comentariul 24, stimabile. Aici LEGEA și CONVENȚIA e regulamentul saitului. În care s-a CONVENIT, ca un comentariu să nu poată fi retras, decât cu acordul TUTUROR celor care au răspuns la acel comentariu. Altfel, comentariile lor își pierd înțelesul. Cum e necesar acceptul TUTUROR, înseamnă că fiecare comentator are drept de veto. Fără voia lui nu se șterge nimic, chiar dacă ceilalți vor acest lucru. Un motiv în plus să te gândești atunci când comentezi. |
30 Veta M.Arin [din public] a spus pe 28 mai 2013: |
| Etete, "fără voia lui nu se șterge nimic". Eu cunosc mai multe cazuri, cel mai recent, Daniel Stanciu, care a cerut să i se șteargă tot ce avea postat (și nu avea puțin și de calitate), chiar dacă tu te-ai opus, invocând faptul că ai investit timp în comentarii. Fii mai prudent, sunt autori, care vor cere să le fie eliminate textele, pe care tu le comentezi. |
31 M. Arin [din public] a spus pe 28 mai 2013: |
| Veto! Vezi că dreptul de veto vine de la vetum, nu de la Veta. Cugetă nițel înainte de a da drumul la comentarii. Un AUTOR poate cere retragerea creației sale, dacă a ajuns și el la părertea că e mediocră. (Nu e cazul lui Danilo, desigur, care are vervă și umor) Evident, odată cu "citatul" dispar TOATE comentariile, care, fără acesta nu mai au obiect și nici înțeles. Dar a cere, selectiv, eliminarea unor comentarii nu se poate. Comentariile sunt legate între ele, sunt dialoguri pe mai multe voci. De exemplu, dacă tu ceri eliminarea comentariului tău (nr. 30) comentariul meu își pierde sensul. Iar eu nu sunt dispus să cotcodăcesc de unul singur pe gardul acestui sait. Așa că uzez de dreptul de veto, dragă Veto! Sigur pricepi, că doar ai perspicacitate, olteanco. Fii mai încrezătoare în vorbele mele. Tu ești Veta lui M.Arin, iar eu sunt M.Arin. Nu te mai lua după Niram, care e un M.Arin răsturnat. |
32 Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 19 iunie 2014: |
| Citatul se referă de fapt la atitudinea scriitorului, ce sau a trăit, sau a inventat o fraza atât de tristă, încât l-a podidit plânsul la trăirea sau citirea ei, iar pentru un artist, actor, cântăreț etc., trebuie ca acesta să intre atât de bine în pielea personajului sau drama textului, încât să plângă la propriu stăpânit sau manifest, de tragismul momentului! Numai astfel, ca și în viața de zi cu zi, când vedem o persoană plângând CU MOTIV, ne încearcă și pe noi emoția lacrimilor amare, dar reale! |
33 Agamiță [din public] a spus pe 19 iunie 2014: |
| Așa se întâmplă la scriitorii mari! Dar unii diletanți încearcă să scrie în registru grav, pe un ton monumental, patetic, lacrimogen, tragic. Probabil, când scriu se smiorcăie, udând batista. Dar stângăcia exprimării aruncă textul în derizoriu. În loc să-l treacă lacrimile, pe cititorul avizat îl pufnește râsul... |