Sigur că fericirea este asta, Willa Cather!
Înțeleapto! Vrednico! Minunato! Cât te iubesc!
Și știu, infailibilă Wllla, cum e să te dezbari de lumea indezirabilă,
tentantă, nepromițătoare de nimic bun ... De nimic viabil, generos, responsabil!
Știu cum e să te autoexilezi, de dragul unui ideal măreț!
Știu, fiindcă astăzi, ieri, alaltăieri, toată săptămâna,
mâinile mele (modeste), astea cu care îți scriu ție acum,
au contribuit, în exclusivitate, de bună voie și nesilite de nimeni,
întru finalizarea completă și măreață, a unui vis:
treizeci de plăntuțe (pomi și arbuști) au trecut prin ele,
de la început și până la sfârșit! Și au fost încredințate pământului,
în propria mea grădină (alături de alți peste o sută),
pentru a-mi dărui roadele lor, mie!
Pentru a-mi dărui mie și, mai ales, celor ce vor veni, după ce eu nu voi mai fi ...
Ieri m-am dizolvat, așa cum spui tu, în ceva complet și măreț!
Soarele bun mi-a dăruit ieri, o zi superbă!
Ieșiseră și albinuțele mele, dragile de ele și mă-au topit cu zumzetul
și pofta lor de viață! Ieșiseră, de dragul Soarelui, să-și curețe trupușoarele ...!
Iar pentru asta, pentru mine și pentru albinuțele pure,
am să-i fac inimii mele, un cadou binemeritat, de douăzeșipatru de carate:
mâine o voi duce, negreșit, într-unul din locurile cele mai prețioase de pe Pământ:
Un loc ce poartă numele, "Gudeamus, carte de învățătură"!
Mă voi duce la Târgul de carte, să văd, ce lucruri frumoase
mai scriu oamenii mari (geniali, ponderabili, inestimabili),
pentru oamenii mici, netalentați, neînsemnați, neinițiați ...!
Adică, pentru mine!
Cată că, scriitorii adevărați scriu lucruri complete și mărețe
despre semenii lor, cu care împart Soarele, Aerul, Timpul, Spațiul!
Îți mulțumesc, Doamne, pentru toamna mea lungă și atât de frumoasă!
Ce zi fericită, ce zi,
Mi-ai dat, Dumnezeule Bun ...!
Ce vis inefabil, ce vis,
Mi-ai împlinit, peste ani, peste timp ...! |