Vecinatatea destăinuirilor

Ceaţa s-a ridicat,
de pe eventualitate,
şi vârfurile strigă
bucuriile simple.
Oraşul este o oglindă
atentă, pentru că vrea să ştie tot.
Ideile au ferestrele deschise
şi cuvintele stau cu coatele pe pervazuri.
Parcă aş trăi într-o grenadă,
căreia i s-a scos cuiul de siguranţă,
în vecinătatea destăinuirilor.
Trecerea prin denumiri
este o întârziere, o siluire.
Privirea pipăie înţelesul
şi răbdarea trimite înainte o furtună
de încercare.
Aşa poţi cunoaşte o zi,
care ţi se cuvine, ajunsă
în altă parte.
Renunţarea este sinonimă cu orice,
cu oricine, oriunde,
oricând.

poezie de T. Constantin Georgescu
Adăugat de T. Constantin Georgescu
Votează! | Copiază!