Clown in amurg

Dansam fara poante pe o scena
fara echivocul ritmului
ca stare de echilbru intre ginduri
intre gonguri si urletul vapoarelor
simtite acustic in nervii scrijelati..
clovn fara ris
doar plinsul sapa in adinc
cu metehne de doruri spre paminturi nerealizabile
piciorului meu apocaliptic
de dansator amator, fara perspectiva spatialitatii..
dansind un dans metafizic al risului
prin plinsul cometei ce-mi scormonea geana
cu imagini din filme neretusate, neobiective..
imagine peste imagine... benzi intregi de material
fara sunet.. si eu.. mut.. straniu de singur
urias de tragic in maretia mea de clown.. care
nu poate ride decit prin plinsul noroiului
mestecat in gura plina de cuie
.. inghitind ca un fachir al iluziei
halci de materie umplute cu ace si cuie
imi tiram mecanic genunchii
spre un zbor nerealizabil
al unei stari de necesitate.. inotam
prin cintecul acela cosmogonic absurd
acompaniat de urletul vaporului indepartat--
placatul zidului acoperea imaginea portului.. dar
vedeam cu memoria
un tarim al pateticului, al dorului dupa necunoscut
ca spre propriul meu ris pierdut
spre propria mea hilaritate
neinvins de teacut... maret de dramatic..
in haina tragicului dement.. ca o stare de spirit a orei despuiate
de miscare...
da.. cu miinile culegeam la nesfirsit ace, cuie, bolduri
si materie.. pamint amestecat cu nisip
si nu puteam inca
vorbi.. nu puteam strica.. eram un mut care ar fi devastat
durerile si fericirile lumii
dansind sub faclii de cometa.. pierdut
pe o scena pierduta
in iluzia metafizica a neantului de distanta
masurat in ani lumina si chaos

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!