Învață să fii crud, învață să fii neîndurător, învață să supraviețuiești! Nu ne alegem piesa și nici rolul. Întotdeauna va fi Othello. Iar a fi înseamnă întotdeauna a fi Iago.
citat clasic din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi citate despre învățătură, citate despre supraviețuire, citate despre Othello sau citate despre Iago
1 Medeea [din public] a spus pe 23 august 2009: |
Asadar, pentru a supravietui, omul trebuie sa fie precum Iago, personajul principal din tragedia "Othelo", adica un intrigant odios si fara scrupule. |
2 Jewel of four souls [din public] a spus pe 23 august 2009: |
Nu, in nici un caz nu este un indemn sau un exemplu de urmat. Refuz sa cred ca vreun autor ar da asemena sfaturi altora. Textul este insa rupt din context, deci nu trebuie luat ca atare. Pentru a-i intelege pe deplin sensul, ar trebui citit tot textul, respectiv "Magicianul", scris de John Fowles. |
3 Atena [din public] a spus pe 23 august 2009: |
Nu, Medeea! Replica unui personaj, (negativ, dacă îl idolatrizează pe Iago) nu poate fi luată drept opinie a autorului, drept jalon al codului său moral și estetic. Genul epic, la fel ca cel dramatic, are nevoie de intrigi și conflicte, care nu se pot construi fără aportul unor personaje negative, oricât de detestabile ar fi ele. Păi, dacă n-ar fi fost Iago, Desdemona nu-și pierdea batista, iar Othelo ar fi ieșit la pensie, în loc să înnebunească. Fără Iago, tragedia marelui Will se transformă într-un referat plictisitor, într-o banală cronică de familie. Revin aici la o discuție mai veche. Tranșarea operei unui scriitor în "citate" cere finețe și pricepere. Cel mai bine o poate face chiar autorul. Mulți dintre ei își scriu opera direct într-o cheie fragmentară (Cioran, Kierkegaard), care e uneori mai sugestivă decât construcțiile mari și complete. "Muza adormită" a lui Brâncuși e doar un cap de femeie care doarme. Opera aceasta ar fi avut o anvergură artistică mult mai mică, dacă artistul reprezenta o femeie întregă, tolănită pe o sofa. |
4 Medeea [din public] a spus pe 23 august 2009: |
Comentariul meu s-a vrut a fi o ironie, un spirit de gluma... insa, observ ca nu oricine are capacitatea de a patrunde sensul ideilor. De azi inainte voi fi mai explicita... Atena, degeaba esti inteligenta, daca nu esti si sensibila! |
5 Atena [din public] a spus pe 23 august 2009: |
Medeea, Când vrei să faci un spirit de glumă, e bine să-ți transmiți intenția print-un semn de exclamație, aplicat la sfârșitul frazei. Fără această minimă atenționare, cititorul atent are tot dreptul să creadă că tu gîndești și scrii la modul serios. Dacă nu-ți ortografiezi clar intenția, degeaba ești și inteligentă, și sensibilă! |
6 Jewel of four souls [din public] a spus pe 26 august 2009: |
Nu cred ca semnul exclamarii, aplicat la sfarsitul unei fraze semnifica un spirit de gluma, ci doar o exclamatie si atat! |
7 Cody [utilizator înregistrat] a spus pe 26 august 2009: |
Semnul exclamării scoate în evidență intonația unei fraze sau a unei propoziții exclamative sau imperative. Mai poate marca, de asemenea, interjecții sau vocative care exprimă o stare afectivă, cum ar fi: durere, teamă, mirare, admirație, dispreț, entuziasm etc. Este greu să găsești semnele de punctuație potrivite într-o frază scurtă, respectiv propoziție, de sine stătătoare, pentru a sublinia intonația ironică sau de umor a acesteia. Una este un context mai larg, unde poți sesiza intenția autorului, și altceva o frază scurtă, absolut de sine stătătoare. Bineînțeles că există și varianta "cheii fragmentare" (apropo, frumoasă metafora - mi-a plăcut)în care intonația autorului/autoarei este evidentă! Personal, dacă vreau să atrag atenția cititorului asupra unei expresii cu subînțeles (ceva de genul ... e de râs sau de plâns - la modul "brut" vorbind), folosesc de obicei scrierea italică sau ghilimelele (lăsăm la o parte faptul că ele se folosesc și atunci când vrei să reproduci întocmai o altă sursă, un citat). Atena, nu știu dacă acesta îți este chiar prenumele adevărat, însă, dacă l-ai preluat datorită cultului de renume al zeității Panteonului grecesc, nu uita atunci că Atena este în primul rând o zeiță a înțelepciunii și pe urmă una războinică. A călca în picioare (a critica atât de dur, fără scrupule și menajamente)ideile sau afirmațiile altora nu este - în ochii mei, cel puțin - un act de înțelepciune, ci un aspru spirit sarcastic, ascuns în spatele unei inteligențe sclipitoare, de altfel. Cu respect, Cody |
8 Jewel of four souls [din public] a spus pe 26 august 2009: |
Asta asa e. Cody are foarte multa dreptate in ceea ce te priveste, Atena. Agresivitatea din exprimare si atitudinea ostila pe care o adopti aproape fata de oricare alta persoana care-si posteaza parerea pe acest site, nu da in nici un caz dovada de intelepciune, asa cum ar fi trebuit, avand in vedere pseudonimul. Daca doreai sa adopti doar o atitudine agresiva in scris, atunci mult mai potrivit pentru tine ar fi fost pseudonimul Artemis, sau poate chiar Nemesis; ele erau nemiloase. Si acum, repet, apreciez comentariile tale, insa ar trebui sa ai o atitudine mai putin agresiva, fata de toti. Toate cele bune. |