Fratelui meu basarabean
Te-a adoptat cândva divinitatea,
Ai fost urmașul unui neam de voievozi,
Azi îți afirmi cu greu identitatea,
Te pierzi printre neoameni și irozi.
Te-au obligat să-l uiți pe Ștefan-vodă,
Să uiți să scrii, o doină să asculți,
Ți-au dat ceasloave cu rusească odă,
Neromânește tu să crești inculți;
Să spui că moldoveană ți-e averea,
Că mersul vremii trebuie oprit,
Că Prutul n-o să sece de durerea
Că limba ta și port ți-au pângărit!
Tu, frate dintre apele durerii,
Ce azi te vrem român cu orice preț,
Te chem cu bucuria revederii
Să facem pod de flori pe Prut măreț!
Să scriem peste brațele de ape
Același sfânt și din străbuni un nume,
Tu, frate, de pe estica cetate,
Ce-ai stat de strajă la hotar de lume!
Să facem România ca o altă
Mesopotamie, a timpurilor noi,
Să desenăm cu inima o hartă
În care să trăim și noi și voi!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre apă
- poezii despre România
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre poduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.